Parcul, la umbră și la adăpost de zgomotul stradal. Conexiuni (im)posibile.

Parcul din Centrul Civic poartă pe umerii săi poveștile multor oameni, care vin să se odihnească aici pe o bancă, 


la adăpost de zgomotul stradal. Două persoane vârstince cu care am discutat se gândesc cu melancolie la zilele de demult. Ele aleg acest parc în detrimentul altuia, deoarece este primitor, spațios și plin de copii ce le amintesc de vremurile de demult, când își plimbau la rândul lor copiii în parc.

Cele două persoane vârstnice întâlnite nu se cunosc între ele și nu locuiesc în Centrul Civic, dar, de câteva ori pe săptămâna, vin în acest parc pentru a uita de griji, pentru a-și aduna gândurile, dar și pentru a uita de singurătate, căutând compania celor care doresc să mai schimbe o vorbă.

De cele mai multe ori, nu toți sunt dornici sau nu au timp pentru asta, motiv pentru care ii vezi singuri pe o bancă, privind spre marea de oameni. Vara, conexiunile se fac mai ușor, căci bancile sunt foarte solicitate, fiind puținele locuri la umbră în acest perimetru deschis al Centrului Civic.