Partea a 2-a
Într-unul din itinerarele făcute alături de un pensionar care locuiește într-un cartier muncitoresc din vecinătatea Centrului Civic, dar care străbate cartierul de 2-3 ori în fiecare săptămână pentru a face cumpărături la Piață Dacia din cartier, am constatat că, peisajul construit nu constituie un element care să îi atragă atenția.
Drumul său obișnuit pare o cursă contra cronometru în care provocarea principală este să găsească cel mai scurt drum, fără a pierde timp ocolind diverse zone. În pofida parcurgerii în pas alert a cartierului, la un moment dat, interlocutorul a redus ritmul de mers și, în mod surprinzător, a început să ne povestească cu pasiune despre cât de mult îi plac trandafirii plantați în jurul Bisericii. Se pare că amenajarea spațiilor prin plantarea florilor sunt elementele care marchează puternic ruta cotidiană a acestuia către piață.
Din discursul acestuia reiese că în multiplele rute către piață a fost foarte atent la fiecare etapă din plantarea și îngrijirea trandafirilor, invocând elemente de detaliu legate de tipul trandafiri, perioada de plantare, tacticile de împiedicare a degerării acestora în anotimpul rece, metode de tundere și înmulțire. Acesta manifestă chiar preferințe personale, valorizând mai degrabă trandafirii altoiți, decât pe cei sălbatici și având criterii de diferențiere între cele două tipuri de plante prin analiza frunzelor.
Chiar și atunci când tranzitarea cartierului se face prin rute temporizate, cu scop precis și nefocalizate pe detalii, oamenii găsesc anumite elemente care atrag atenția și pot relaxa ritmul de parcurgere a spațiilor, făcând dintr-o experiență rutinieră una plăcută și mereu diferită. Altfel spus, familiarizarea cu cartierul și apropierea de acestea pot avea forme personale și subtile de manifestare, diferite de observarea clădirilor, escaladarea barierelor de mobilitate sau adaptarea la traficul rutier.
