Constrângerile locuirii la bulevard și noi frontiere urbane: „în spate este altceva”

Pe lângă elementele specifice bulevardului, zgomot, aglomerație, un bulevard mare acționează ca un factor suplimentar de presiune,


producând mai puțină naturalețe și spontaneitate în comportamentul lor de zi cu zi. Bulevardul „ne obosește…în sensul că este mult zgomot, balamuc și întotdeauna, pentru orice lucru, când traversezi, trebuie să te gândești dacă ți-ai luat papucii. Nu pleci în papucii de casă […]. Este bulevard. Nu poți să ieși cu șorțul de bucătărie….și asta îți manipulează viața oarecum, nu mai ai acea stare firească…Trebuie mereu să te resetezi și să te resetezi”.

Trecerea dinspre fața blocului de la bulevard spre zona din spatele blocului se face anevoios printr-un culoar îngust blocat de o mașină. Apoi drumul șerpuiește nefiresc, subțiindu-se sau lărgindu-se ba înspre bloc, ba înspre casele vecine, flancat de granițe de beton și presărat cu mașini. Față de profilul orașului proiectat de specialiști și delimitat de principalele axe rutiere, în spatele blocurilor se formează un nou spațiu comun prin acapararea terenurilor rămase după demolarea caselor din anii ‘80.Numit „curtea” blocului și utilizat ca parcare, acest spațiu aduce noi forme de conviețuire și negocieri teritoriale între diferite tipuri de locatari și proprietari: locatarii blocului, locatarii caselor din spatele blocului care au scăpat de demolare, foștii proprietari ai terenurilor caselor demolate care au fost despăgubiți în trecut, proprietarii care revendică în prezent terenuri, apoi le îngrădesc și le lasă neutilizate, proprietarii mașinilor care folosesc curtea blocului drept parcare. Gardurile înalte și opace care separă curtea blocului de curțile caselor rămase nedemolate sunt o expresie a relațiilor dintre aceștia, iar forma lor zigzagată a modului în care locatarii fac față constrângerilor spațiale prin negocieri. Ele nu delimitează doar terenuri sau forme de proprietate, ci și forme și practici diferite de locuire.

„ În spate este altceva. În spate, practic noi stăm în fostele curți ale oamenilor (...), noi suntem oarecum pe un teren al foștilor proprietari (...) pentru că au primit bineînțeles despăgubiri, sub o formă sau alta, casă spațiu și așa mai departe, curtea noastră a devenit oarecum gardul celorlalți care au rămas pe străzile laterale care nu s-au demolat.”

„De regulă, așa se începea, cu niște blocuri mari la stradă și după aceea se mergea și ideea era să se ajungă la celelalte blocuri. Vedeți, acela este celălalt bulevard. Deci urma ca treptat, treptat toate aceste curți care erau spate în spate să dispară. Noi suntem în parcarea blocului, parcare care acum e destul de goală, în sensul că mașinile, cu toate că se preumblă pe aicea, s-au mai liniștit (...). Și lumea a început să-și mai revendice câte o curte câte un spațiu, dar nici așa nu e bine, pentru că doar l-au îngrădit repede și așa stă de zece ani. Aici în curtea blocului, ca să zicem așa, curtea aceasta este spatele altor curți. Deci așa erau: un rând de case, curte, încă o curte, rând de case la stradă. Deci așa erau gândite și perimetrul acesta urma să fie tot demolat și să ajungem până la bulevardul celălalt. ”