În ceea ce privește promisiunea construirii viitorului mall în zona Hidromecanica din Centrul Civic al orașului, un alt aspect la care brașovenii de diferite vârste se raportează contradictoriu este amplasarea acestuia.
Discutând cu un tânăr de 22 de ani, el sprijină construirea mall-ului în speranța că va genera locuri de muncă și va atrage turiști, dar respinge plasarea acestuia în centrul orașului, anticipând probleme de trafic. Tânărul își dorește deschiderea de centre comerciale moderne, dar preferă ca acestea să fie amplasate la periferia orașului, după model occidental, pentru a nu supraîncărca traficul. Totuși, același tânăr lasă problemele de trafic spre rezolvare autorităților locale, excluzând posibilitatea de a influența deciziile acestora și „așteptând să vadă ce vor face”. Există însă și vârstnici care consideră mall-ul „extraordinar de necesar”, mai ales pentru că, prin plasarea sa centrală, le-ar scurta drumurile la cumpărături, pe care le fac cu dificultate, și, astfel, ar beneficia și ei de facilități comerciale „moderne și civilizate”.
Parcurgând la pas cartierul alături de un alt tânăr, tot în vârsta de 22 de ani, aflăm că localizarea centrală a viitorului mall este înțeleasă ca „foarte benefică”. Chiar dacă memoria locului este încă persistentă, tânărul precizând că mall-ul se construiește pe terenul unde a activat o fostă fabrică, discursul pragmatic este mult mai puternic și pare a legitima această intervenție în țesutul urban („decât să rămână în paragină, mai bine să se construiască ceva util”). Acest discurs s-a coagulat atât de puternic încât nu lasă loc altor variante de valorizare a spațiilor fost-industriale, orientarea spre servicii de consum articulându-se drept cea mai bună opțiune, chiar în detrimentul altor facilități publice. Pentru acest locuitor al cartierului, familiarizarea cu ideea ocupării zonei centrale a orașului cu un centru comercial modern se face prin luarea în considerare doar a acelor opțiuni de servicii care există deja în cartier (s-ar fi putut construi un spital sau o biserică, dar ele există deja în zonă).
Așadar, se desprind trei atitudini: pentru anumiți tineri mai mobili, care au automobil personal sau locuiesc, respectiv lucrează în noile suburbii, plasarea unui mall în centrul orașului este asociată cu blocaje de trafic; pentru anumiți vârstnici care sunt mai puțin mobili, care circulă mai mult pe jos sau cu mijloacele publice de transport și locuiesc în centrul orașului sau în cartierele vechi din apropierea centrului, plasarea centrală a mall-ului devine dezirabilă; iar pentru cei deranjați de aspectul dezolant al făbricilor dezafectate din centrul nou al orașului, mall-urile devin cea mai bună opțiune de valorizare a terenurilor nefolosite de multă vreme. Indiferent de nuanțe, cele trei atitudini lasă să se înțeleagă o acceptare a acestei transformări, care apare ca ceva „necesar”, dar care vine din exterior și e imposibil de influențat de cetățenii ce nu-și pot imagina o altă cale. Reprezentanții ambelor generații consideră de-la-sine înțeleasă necesitatea creării de facilități comerciale moderne, importanța atribuită consumului devenind parte a rețetei de intrare în „normalitate”.
„În stânga se construiește un mall care cred că se va numi AFI Palace sau pur și simplu AFI. Mi se pare o idee bună, o inițiativă bună, deoarece aicea foarte mult timp niciodată nu a fost în folosință terenul care a rămas aicea și niciodată nu a fost folosit pentru ceva anume. Din ce știu eu, aicea fusese o fabrică la un moment dat, dar decât să rămână așa în paragină mai bine să se construiască ceva util, zic eu...Nu mă pot gândi ce ar fi putut fi construit în locul acestui mall: un spital nu neapărat pentru că avem un spital aici lângă, spitalul Sfântul Constantin; o biserică, nici atât, pentru că o biserică ocupă un spațiu destul de mic și oricum este o biserică aicea. Deci, probabil un mall, eu zic că este foarte benefic”.
