Mergând pe Bulevardul Victoriei cu un locuitor din Centrul Civic, un element strident apare în decorul bulevardului, distrugând ceva din aerul de familiaritate. Este vorba de un hotel, construit pe spațiul unei foste grădinițe. Prezența copiilor de odinioară, a șorțulețelor albastre și, pană la urmă, ideea de spațiu comun sunt înlocuite de semnele privatizării: stâlpii de pe trotuare care marchează perimetrul hotelului, panourile privative de la parcări.
„Aici a fost o grădiniță, au luat-o și au făcut un hotel. De ce a dispărut grădinița și căminul? Colțul acesta nu au putut să îl dea jos, atât a fost de bine făcut. Pe aici trecea calea ferata și era o clădire a CFR-ului. Și aceste clădiri erau…erau ca un bunker jos, nu au putut fi date jos. Grădinița era o clădire cu un etaj, se auzeau în spate copiii, erau toți cu șorțulețele bleu, tare drăguți. Și ne era drag să trecem pe aici și sa îi mai vedem și agățați pe gard : « Tanti, tanti! »”
