Partea a 2-a
O doamnă se oprește să privească tablourile din galeria din pasajul ce pare părăsit sau poate doar să se odihnească puțin. Apoi își continuă agale drumul spre ieșire clătinându-se de la dificultatea mersului. O alta doamna trece fără sa observe obiectele de arta. Trecătorul mai tânăr, rămas undeva în urmă atras de contrastul pe care îl creează o inscripție pe un perete care repeta ironic ”Și cânt....” într-un mediu subteran dezolant vederii și mirosirii, o ajunge cu ușurință din urmă pe bătrână. Aceasta urcă scările cu greu, făcând pauze la fiecare treaptă și demonstrând că dificultățile de mobilitate ale vârstnicilor nu au fost luate în considerare în proiectarea scărilor pasajului.
Chiar dacă pentru cei mai tineri scările se pot urca într-un ritm alert pentru a scăpa mai repede de senzația neplăcută din interior, pentru anumiți vârstnici această traversare durează mai mult și deci aceștia sunt captivi la perceperea aspectele dezolante din interior
